bumbăcit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a bumbăci.

Pronunție

  • AFI: /bum.bə'ʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
bumbăcit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bumbăcit bumbăcite
Articulat bumbăcitul bumbăcitele
Genitiv-Dativ bumbăcitului bumbăcitelor
Vocativ bumbăcitule bumbăcitelor
  1. faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală.


Traduceri

Referințe