Sari la conținut

bun-simț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din bun + simț.

Pronunție

  • AFI: /bun simʦ/


Cuvânt compus

bun-simț

  1. capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele.


Traduceri

Referințe