câner

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cine + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
câner
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ câner câneri
Articulat cânerul cânerii
Genitiv-Dativ cânerului cânerilor
Vocativ cânerule cânerilor
  1. (reg.) om rău, hain, câinos.


Traduceri

Anagrame

Referințe