cârciumărit
română
Etimologie
Din a cârciumări.
Pronunție
- AFI: /kɨr.ʧu.məˈrit/
Substantiv
| Declinarea substantivului cârciumărit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cârciumărit | invariabil |
| Articulat | cârciumăritul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cârciumăritului | invariabil |
| Vocativ | cârciumăritule | invariabil |
- (pop.) faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei.
- impozit care era perceput în trecut pe cârciumi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online