cârnitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a cârni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârnitură cârnituri
Articulat cârnitura cârniturile
Genitiv-Dativ cârniturii cârniturilor
Vocativ cârnitură cârniturilor
  1. (pop.) cotitură (a unui drum).


Traduceri

Anagrame

Referințe