călătorie

română

Etimologie

Din a călători + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kə.lə.to'ri.je/

Substantiv

Declinarea substantivului călătorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călătorie	călătorii
Articulat	călătoria	călătoriile
Genitiv-Dativ	călătoriei	călătoriilor
Vocativ	călătorie	călătoriilor

1. acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat).

Expresii

• (ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coletăria
• corelația

Referințe

• DEX '98 via DEX online