cărturărie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărturar + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kər.tu.rə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărturărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărturărie invariabil
Articulat cărturăria invariabil
Genitiv-Dativ cărturăriei invariabil
Vocativ cărturărie invariabil
  1. (rar) învățătură, erudiție.


Traduceri

Referințe