cărturărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărturar + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /kər.tu.rə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărturărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărturărime invariabil
Articulat cărturărimea invariabil
Genitiv-Dativ cărturărimii invariabil
Vocativ cărturărime invariabil
  1. (rar) mulțime de cărturari.


Traduceri

Referințe