caballus

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

latină

(Latina)

Etimologie

Origine disputată. Poate din limba galilor caballos. Cuvântul a supraviețuit în aproape toate limbele latine moderne. Înrudit cu galeză ceffyl, limba manx cabbyl, galeză scoțiană capall și irlandeză capall.

Alternativ din greacă antică καβάλλης (kabállēs, „mârțoagă”), care ar putea veni dintr-o limbă balcanică, anatoliană sau nord-est europeană. Confer rusă кобыла (kobyla) și sârbocroată кобила/kobila („mârțoagă”).

Pronunție

  • AFI: /kaˈbal.lus/


Substantiv


Declinarea substantivului
caballus
m. Singular Plural
Nominativ caballus caballī
Genitiv caballī caballōrum
Dativ caballō caballīs
Acuzativ caballum caballōs
Ablativ caballō caballīs
Vocativ caballe caballī
  1. (zool.) cal; iapă
  2. (p.ext.) mârțoagă, gloabă

Sinonime

Cuvinte derivate

Nota Bene

  • În latină clasică, termenul preferat pentru cal era equus, în timp ce caballus era numai folosit de poeți. Mai târziu, în latină populară apare caballus în limba vorbită.

Referințe