calembec

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kalembek; confer italiană calambucco.

Pronunție

  • AFI: /ka.lemˈbek/


Substantiv


Declinarea substantivului
calembec
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calembec invariabil
Articulat calembecul invariabil
Genitiv-Dativ calembecului invariabil
Vocativ calembecule invariabil
  1. (turcism înv.) specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor.


Traduceri

Referințe