cantaragiu

română

Etimologie

Din turcă kantarcı.

Pronunție

• AFI: /kan.ta.raˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului cantaragiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cantaragiu	cantaragii
Articulat	cantaragiul	cantaragiii
Genitiv-Dativ	cantaragiului	cantaragiilor
Vocativ	cantaragiule	cantaragiilor

1. salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online