caraulaș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din caraulă + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra.u'laʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
caraulaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caraulaș caraulași
Articulat caraulașul caraulașii
Genitiv-Dativ caraulașului caraulașilor
Vocativ caraulașule caraulașilor
  1. (reg.) caraulă.


Traduceri

Referințe