carmine

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : Carmine, carminé

română

Etimologie

Din carmin.

Pronunție

  • AFI: /karˈmi.ne/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru carmin.





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză carmin, care provine din latină medie carminium < arabă قرمز (qirmiz, "roșu aprins").

Provine din limba sanscrită कृमिज (kṛmija, "produs de viermi") < कृमि (kṛ́mi, "vierme").

Pronunție

  • AFI: /ˈkɑrm(a)ɪn/


Substantiv

carmine, pl. carmines

  1. carmin, cârmâz, coșenilă
  2. culoarea roșie-aprinsă, carmin
    culoarea carmin:   

Sinonime


Adjectiv

carmine (necomparabil)

  1. carmin, stacojiu, cârmâziu

Anagrame

Referințe