ceambur

română

Etimologie

Cuvânt oriental, confer turcă çapul („incursiune”) (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este ucraineană чамбул (čambul), poloneză czambul.

Pronunție

AFI: /ʧe̯amˈbur/

Substantiv

Declinarea substantivului ceambur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceambur	ceambururi
Articulat	ceamburul	ceambururile
Genitiv-Dativ	ceamburului	ceambururilor
Vocativ	ceamburule	ceambururilor

(înv.) detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade.

Expresii

(pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online