champinjon
suedeză
(svenska)
Etimologie
Atestat deja în 1690; din franceză champignon („șampinion”).
Pronunție
- AFI: /ɧampɪnˈjuːn/, /ɧaŋpɪnˈjɔŋ/
Substantiv
| Declinarea substantivului champinjon | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | champinjon | champinjonen | champinjoner | champinjonerna |
| Genitiv | champinjons | champinjonens | champinjoners | champinjonernas |
- (micol., alim.) șampinion, ciupercă-de-bălegar, ciupercă-de-câmp
Cuvinte compuse
- blodchampinjon
- dvärgchampinjon
- giftchampinjon
- kastanjechampinjon
- kungschampinjon
- skogschampinjon
- snöbollschampinjon
- trädgårdschampinjon
- vägchampinjon
- ängschampinjon