charrue

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

franceză

(français)

Etimologie

Din latină carrūca‎ („cărucior galic”), din carrus („car”) < din galică transalpină.

Pronunție

  • AFI: /ʃa.ʁy/


Substantiv

charrue f., charrues pl.

  1. (agr.) plug
  2. (în Quebec) plug de zăpadă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din charruer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru charruer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru charruer.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru charruer.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru charruer.
  5. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ pentru charruer.

Referințe