charrue

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din latină carrūca‎ („cărucior galic”), din carrus („car”) < din galică transalpină.

Pronunție


Substantiv

charrue f., charrues pl.

  1. (agr.) plug
  2. (în Quebec) plug de zăpadă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din charruer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru charruer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru charruer.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru charruer.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru charruer.
  5. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ pentru charruer.

Referințe