chiorăitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a chiorăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ki.o.rə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiorăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiorăitură chiorăituri
Articulat chiorăitura chiorăiturile
Genitiv-Dativ chiorăiturii chiorăiturilor
Vocativ chiorăitură chiorăiturilor
  1. chiorăială.


Traduceri

Referințe