chiuretaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză curetage.

Pronunție

  • AFI: /kju.re'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiuretaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiuretaj chiuretaje
Articulat chiuretajul chiuretajele
Genitiv-Dativ chiuretajului chiuretajelor
Vocativ chiuretajule chiuretajelor
  1. faptul de a chiureta; chiuretare.


Traduceri

Referințe