circumlocuție

română

Etimologie

Din latină circumlocutio, franceză circonlocution.

Pronunție

• AFI: /ʧir.kum.lo'ku.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului circumlocuție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	circumlocuție	circumlocuții
Articulat	circumlocuția	circumlocuțiile
Genitiv-Dativ	circumlocuției	circumlocuțiilor
Vocativ	circumlocuție	circumlocuțiilor

1. (livr.) perifrază.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online