cirera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche (astăzi cerièra), care provine din latină populară ceresia < latină târzie ceresium, din cerasium.

Inevitabil din greacă antică κεράσιον (kerásion, „cireașă”), din κερασός (kerasós, „mălină”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /siˈɾe.ɾa/
  • (central, oriental) AFI: /siˈɾe.ɾə/


Substantiv

cirera f., cireres pl.

  1. (bot.) cireașă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din cirer.

Pronunție

  • AFI: /si.ʁə.ʁa/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la viitor simplu pentru cirer.