ciripire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciripi.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ri'pi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciripire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciripire ciripiri
Articulat ciripirea ciripirile
Genitiv-Dativ ciripirii ciripirilor
Vocativ ciripire ciripirilor
  1. acțiunea de a ciripi.


Traduceri

Referințe