ciripit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a ciripi.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ri'pit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciripit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciripit ciripite
Articulat ciripitul ciripitele
Genitiv-Dativ ciripitului ciripitelor
Vocativ ciripitule ciripitelor
  1. faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele.


Traduceri

Anagrame

Referințe