ciuguleală
română
Etimologie
Din a ciuguli + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /ʧi.u.gu'le̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciuguleală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciuguleală | ciuguleli |
| Articulat | ciuguleala | ciugulelile |
| Genitiv-Dativ | ciugulelii | ciugulelilor |
| Vocativ | ciuguleală | ciugulelilor |
- faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online