ciurdar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ciurdă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧurˈdar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciurdar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciurdar ciurdari
Articulat ciurdarul ciurdarii
Genitiv-Dativ ciurdarului ciurdarilor
Vocativ ciurdarule ciurdarilor
  1. (reg.) văcar.


Traduceri

Anagrame

Referințe