clacare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a claca.

Pronunție

  • AFI: /kla'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clacare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clacare clacări
Articulat clacarea clacările
Genitiv-Dativ clacării clacărilor
Vocativ clacare clacărilor
  1. acțiunea de a claca.


Traduceri

Anagrame

Referințe