clachetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză claquette.

Pronunție

  • AFI: /kla'ke.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clachetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clachetă clachete
Articulat clacheta clachetele
Genitiv-Dativ clachetei clachetelor
Vocativ clachetă clachetelor
  1. dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului.


Traduceri

Referințe