claviculă

română

Etimologie

Din latină clavicula, franceză clavicule.

Pronunție

• AFI: /kla.vi'ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului claviculă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	claviculă	clavicule
Articulat	clavicula	claviculele
Genitiv-Dativ	claviculei	claviculelor
Vocativ	claviculă	claviculelor

1. fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online