cocoloșire

română

Etimologie

Din a cocoloși.

Pronunție

• AFI: /ko.ko.lo'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cocoloșire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocoloșire	cocoloșiri
Articulat	cocoloșirea	cocoloșirile
Genitiv-Dativ	cocoloșirii	cocoloșirilor
Vocativ	cocoloșire	cocoloșirilor

1. acțiunea de a (se) cocoloși; cocoloșeală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cocoșeilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online