coffin

engleză

(English)

Variante

• (înv.) cophin

Etimologie

Din engleza medie cofin, care provine din franceza veche de sus cofin < latină cophinus ("coș"). Provine din greacă antică κόφινος (kóphinos).

Pronunție

• AFI: /'kɔfɪn/
• AFI: /'kɒfɪn/

Substantiv

coffin, pl. coffins

1. sicriu, coșciug

   They lowered the coffin into the ground.

Sinonime

• (în SUA) casket

Cuvinte derivate

• coffinlike
• encoffin
• encoffiner
• encoffinment

Cuvinte compuse

• coffin nail
• coffin ride
• coffin ship

Verb

Conjugarea verbului to coffin
Infinitiv	to coffin
Prezent simplu pers. 3 sg.	coffins
Trecut simplu	coffined
Participiu trecut	coffined
Participiu prezent	coffining

1. a pune în sicriu sau coșciug

Sinonime

• encoffin

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary