cohortă

română

Etimologie

Din latină cohors, cohortis.

Pronunție

• AFI: /ko'hor.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cohortă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cohortă	cohorte
Articulat	cohorta	cohortele
Genitiv-Dativ	cohortei	cohortelor
Vocativ	cohortă	cohortelor

1. (la romani) unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune.
2. (fig.) mulțime, ceată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online