completivitate

română

Etimologie

Din franceză complétivité.

Pronunție

• AFI: /kom.ple.ti.vi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului completivitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	completivitate	invariabil
Articulat	completivitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	completivității	invariabil
Vocativ	completivitate	invariabil

1. (rar) însușirea de a fi completiv.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online