Sari la conținut

complezență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză complaisance.

Pronunție

  • AFI: /kom.ple'zen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
complezență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complezență complezențe
Articulat complezența complezențele
Genitiv-Dativ complezenței complezențelor
Vocativ complezență complezențelor
  1. faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.


Traduceri

Referințe