complezență
Etimologie
Din franceză complaisance.
Pronunție
- AFI: /kom.ple'zen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului complezență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complezență | complezențe |
| Articulat | complezența | complezențele |
| Genitiv-Dativ | complezenței | complezențelor |
| Vocativ | complezență | complezențelor |
- faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online