complimentare
română
Etimologie
Din a complimenta.
Pronunție
- AFI: /kom.pli.men'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului complimentare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complimentare | complimentări |
| Articulat | complimentarea | complimentările |
| Genitiv-Dativ | complimentării | complimentărilor |
| Vocativ | complimentare | complimentărilor |
- acțiunea de a complimenta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online