Sari la conținut

complimentare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a complimenta.

Pronunție

  • AFI: /kom.pli.men'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
complimentare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complimentare complimentări
Articulat complimentarea complimentările
Genitiv-Dativ complimentării complimentărilor
Vocativ complimentare complimentărilor
  1. acțiunea de a complimenta și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe