conț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară konc.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
conț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conț conțuri
Articulat conțul conțurile
Genitiv-Dativ conțului conțurilor
Vocativ conțule conțurilor
  1. (înv.) grup de 24 de coli de hârtie.


Traduceri

Referințe