confirmativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză confirmatif.

Pronunție

  • AFI: /kon.fir.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
confirmativ
Singular Plural
Masculin confirmativ confirmativi
Feminin confirmativă confirmative
Neutru confirmativ confirmative
  1. care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent.


Traduceri