confruntare
română
Etimologie
Din a confrunta.
Pronunție
- AFI: /kon.frun'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului confruntare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confruntare | confruntări |
| Articulat | confruntarea | confruntările |
| Genitiv-Dativ | confruntării | confruntărilor |
| Vocativ | confruntare | confruntărilor |
- acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online