confruntare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a confrunta.

Pronunție

  • AFI: /kon.frun'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
confruntare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confruntare confruntări
Articulat confruntarea confruntările
Dativ-Genitiv confruntării confruntărilor
Vocativ confruntare confruntărilor
  1. acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare.


Traduceri

Referințe