consonanță
Aspect
Etimologie
Din franceză consonance.
Pronunție
- AFI: /kon.so'nan.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului consonanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | consonanță | consonanțe |
Articulat | consonanța | consonanțele |
Genitiv-Dativ | consonanței | consonanțelor |
Vocativ | ' | ' |
- unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite.
- uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte.
- potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord
- ansamblu de sunete armonioase.
- succesiune de sunete.
Traduceri
Traduceri