consonanță

română

Din franceză consonance.

Declinarea substantivului consonanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consonanță	consonanțe
Articulat	consonanța	consonanțele
Genitiv-Dativ	consonanței	consonanțelor
Vocativ	'	'

unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite.
uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte.
potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord
ansamblu de sunete armonioase.
succesiune de sunete.