contagiere
Etimologie
Din franceză contagier.
Pronunție
- AFI: /kon.ta.ʤiˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului contagiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contagiere | contagieri |
| Articulat | contagierea | contagierile |
| Genitiv-Dativ | contagierii | contagierilor |
| Vocativ | contagiere | contagierilor |
- acțiunea de a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online