contemplare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) contempla.

Pronunție

  • AFI: /kon.tem'pla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
contemplare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contemplare contemplări
Articulat contemplarea contemplările
Genitiv-Dativ contemplării contemplărilor
Vocativ contemplare contemplărilor
  1. acțiunea de a (se) contempla.
  2. atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe