contemplare

română

Etimologie

Din a (se) contempla.

Pronunție

• AFI: /kon.tem'pla.re/

Substantiv

Declinarea substantivului contemplare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemplare	contemplări
Articulat	contemplarea	contemplările
Genitiv-Dativ	contemplării	contemplărilor
Vocativ	contemplare	contemplărilor

1. acțiunea de a (se) contempla.
2. atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active.

Cuvinte compuse

• contemplare vie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online