contrapropunere
română
Etimologie
Din contra + propunere (după franceză contreproposition).
Pronunție
- AFI: /ˌkon.tra.pro'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului contrapropunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contrapropunere | contrapropuneri |
| Articulat | contrapropunerea | contrapropunerile |
| Genitiv-Dativ | contrapropunerii | contrapropunerilor |
| Vocativ | contrapropunere | contrapropunerilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online