convorbire telefonică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din convorbire + telefonică.

Pronunție

  • AFI: /kon.vor'bi.re te.le'fo.ni.kə/


Cuvânt compus

convorbire telefonică

  1. comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice.


Traduceri

Referințe