Sari la conținut

cop

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cop
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cop copuri
Articulat copul copurile
Genitiv-Dativ copului copurilor
Vocativ copule copurilor
  1. (reg.) măsură de capacitate de aproape un litru.
  2. cană, vas având această capacitate.
  3. conținutul unei astfel de căni.


Traduceri

Referințe