copârșeu
română
Etimologie
Din maghiară koporsó < dintr-o limbă turcică.
Pronunție
- AFI: /ko.pɨrˈʃew/
Substantiv
| Declinarea substantivului copârșeu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copârșeu | copârșeie |
| Articulat | copârșeul | copârșeiele |
| Genitiv-Dativ | copârșeului | copârșeielor |
| Vocativ | copârșeule | copârșeielor |
- (reg.) sicriu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online