corimb

Corimb

română

Etimologie

Din franceză corymbe < latină corimbus. Provine din greacă κόρυμβος (kórumbos, „ciorchine”).

Pronunție

• AFI: /ko'rimb/

Substantiv

Declinarea substantivului corimb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corimb	corimbe
Articulat	corimbul	corimbele
Genitiv-Dativ	corimbului	corimbelor
Vocativ	-	-

1. (bot.) inflorescență în formă de umbelă.

Cuvinte derivate

• corimbifer

Vezi și

• ciorchine
• umbelă

Traduceri

inflorescență racemoasă în formă de umbelă

engleză: corymb (English), corymbus (English) esperanto: korimbo (Esperanto) finlandeză: huiskilo (suomi) franceză: corymbe (français) f. germană: Dolde (Deutsch) f., Traube (Deutsch) f. italiană: corimbo (italiano) m.

neerlandeză: tuil (Nederlands) portugheză: corimbo (português) m. spaniolă: corimbo (español) m. slovenă: češulja (slovenščina) f. suedeză: kvast (svenska) c. turcă: yalancı şemsiye (Türkçe), korimboz (Türkçe)

Referințe

• DEX online