corimb

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Corimb

română

Etimologie

Din franceză corymbe < latină corimbus. Provine din greacă κόρυμβος (kórumbos, „ciorchine”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
corimb
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corimb corimbe
Articulat corimbul corimbele
Dativ-Genitiv corimbului corimbelor
Vocativ - -
  1. (bot.) inflorescență în formă de umbelă.

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe