corobeață

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ko.roˈbe̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului corobeață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corobeață	corobețe
Articulat	corobeața	corobețele
Genitiv-Dativ	corobeței	corobețelor
Vocativ	corobeață	corobețelor

1. (reg.) măr pădureț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online