cosecantă
Etimologie
Din franceză cosécante.
Pronunție
- AFI: /ko.se'kan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cosecantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cosecantă | cosecante |
| Articulat | cosecanta | cosecantele |
| Genitiv-Dativ | cosecantei | cosecantelor |
| Vocativ | cosecantă | cosecantelor |
- funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online