cuibuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cuib + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /kuj.buˈleʦ


Substantiv


Declinarea substantivului
cuibuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuibuleț cuibulețe
Articulat cuibulețul cuibulețele
Genitiv-Dativ cuibulețului cuibulețelor
Vocativ cuibulețule cuibulețelor
  1. cuibușor.


Traduceri

Anagrame

Referințe