cupeț
română
Etimologie
Din slavă (veche) kupĩcĩ, de la *kupiti („a cumpăra”) (DAR) < proto-germanică *kaupōną („a cumpăra”).
Pronunție
- AFI: /kuˈpeʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cupeț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cupeț | cupeți |
| Articulat | cupețul | cupeții |
| Genitiv-Dativ | cupețului | cupeților |
| Vocativ | cupețule | cupeților |
- (reg.) negustor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online