curățare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a curăța.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
curățare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curățare curățări
Articulat curățarea curățările
Genitiv-Dativ curățării curățărilor
Vocativ curățare curățărilor
  1. acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe