curcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară курка (kurka).

Pronunție

  • AFI: /'kur.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curcă curci
Articulat curca curcile
Genitiv-Dativ curcii curcilor
Vocativ curcă curcilor
  1. femela curcanului; (p.ext.) curcan.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit
  • Nici curcă, nici curcan, = se spune despre cel care nu are o situație precisă
  • Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios


Traduceri

Referințe