curcă
Etimologie
Din bulgară курка (kurka).
Pronunție
- AFI: /'kur.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curcă | curci |
| Articulat | curca | curcile |
| Genitiv-Dativ | curcii | curcilor |
| Vocativ | curcă | curcilor |
- femela curcanului; (p.ext.) curcan.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit
- Nici curcă, nici curcan, = se spune despre cel care nu are o situație precisă
- Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online